Azi.

Astazi cerul mi-a povestit despre noi

mi-a povestit despre cum ne-a privit in momentele noastre

mi-a povestit de cum a devenit un albastru infinit datorita zambetelor noastre

si tot el mi-a povestit despre cum dansau stelele noastre in toiul noptii.

Aceeasi,

C.Bălan

Abis.

Suntem in fata liniei de start
in maini incrucisati
si-n suflete cuprinsi.
in surdina se aude un start pierdut, 
dar noi suntem pregatiti.
alergam
suntem impreuna, 
dar ceva se infatiseaza in fata noastra
e imprevizibilul, 
o ceata densa. 
totul incepe sa dispara
mainile noastre se desprind 
si usor, usor ne pierdem 
in abisul albului, 
in necunoscut.
dar te aud
vocile noastre se fac prezente
ele se simt 
se ating 
si se vad in inimile noastre. 

Aceeasi, 
Bălan

Stari.

Vibrezi prin venele-mi aprinse in tarziu;
intr-un tarziu viu de toamna.
Te adancesti prin ele.
Si cauti, cauti;
Dragoste. Protectie. Poezie. Sunet. Nebunie. Liniste. 
Dar te pierzi,
te pierzi in nebuloasa starilor intalnite.
Ai uitat in ce dans te-ai lasat purtat?
Ai uitat amalgamul de care te-ai agatat cu atata dorinta intr-un fir al primaverii noastre?


Aceeasi,
C.Bălan

Cuvinte nespuse.

Ma apropii de tine.

Te ating.

Nu reactionezi.

Oare chiar esti aici ?

Esti ?

Unde esti ?

De ce te simt ?

Spune-mi, de ce?

Raspunde-mi.

Aaaa, da

Stiu.

Mereu ai avut un paradis al tau,

un paradis al necuvintelor.

O lume unde fiecarea atingere cuprindea magia dintre noi, 

iar interventia cuvintelor nu era necesara. 

Pentru ca da,

sunetul nostru era linistea dintre noi,

era imbratisarea noastra infinita.


Aceeasi, 
C.Bălan

Dans.

Sunetele incep sa se dezmorteasca, 
ma invadeaza,
ma imping spre emotie. 
Si ma ridic de pe podea. 
Iti aud respiratia constanta, 
puternica.
Unde esti ? 
Te aud. 
Misterios pasesti spre mine.
Ma tragi spre tine cu tandrete, 
iar bratele tale imi invaluie corpul. 
Suntem imbratisati 
si pregatiti sa tranformam acest dans intr-o poezie, 
in poezia noastra.
Dansam, 
inchid ochii.
Ma las cuprinsa
de emotia ce mi-a invadat sufletul intr-o noapte tarzie.

Aceeasi, 
C.Bălan

Au fost momente.

au fost momente cand in bucurie ne-am lasat invaluiti,
au fost momente cand linistea trupurilor noastre s-a unit prin imbratisari infinite,
au fost momente cand ale noastre lacrimi s-au aratat fara vreo retinere,
au fost momente cand nebunia plutea printre noi,
au fost momente cand privirile noastre erau suficiente,
au fost momente cand muzica ne-a transformat intr-un dans,
au fost momente cand vantul ne-a invatat sa zburam impreuna,
au fost momente cand gandurile ne-au transformat in poezie,
au fost momente cand iubirea insemna noi,
au fost momente.
iar noi am fost aceste momente.
dar azi...
ce mai suntem?
un trecut?
un vis?
un prezent?
zi-mi tu, ce mai suntem?


Aceeasi,
C.Bălan

Un fel de enjoy the silence.

Corpul meu se relaxeaza,

Se scufunda in apa rece

Si incepe sa danseaze in lungul lacului

Sunt minutele mele.

Inaintez,

Spre caldura lui

Iar corpul mi-e transformare.

Se transforma in particule de magie

Azi,

In linistea padurii.

Unde ei mi-s spectatori
Ei, copacii

Iar el ,

Vantul zilelor varatice mi-e sunet,

Mi-e muzica.

Aer de vara.

E liniste.

S-a lasat seara peste oras. peste locul sufletului meu.

Adie un vant, cumva, specific verii.

Copacii raman drepti,
dar o racoare s-a asezat pe mine,
o simt pe piele.

Este o racoare mai putin normala pentru aceasta perioada.

Dar ce este normalitatea pana la urma?

In viziunea cui este normala normalitatea?

Ma asez pe iarba

E rece. Ma trazeste.

Ma culeg,

imi culeg partile ce s-au imprastiat in toate directile.

Vantul le-a purtat pe unde a vrut.

Sunt bucati pe care le-am gasit fara prea mult efort,

dar mai sunt acele piese ce necesita timp si rabdare pentru a putea fi gasite si potrivite.

Uneori mi-e greu,

ma simt neindemanatica sa le asez cum trebuie,

alteori o pot face cu ochii inchisi.

Dar acesta e jocul meu,

este puzzle-ul meu imens,

puzzle ce-si doreste in fiecare zi o piesa asezata,

indiferent de cate ori se va strica,

indiferent de timp, loc si spatiu.

Aceeasi,
C.Bălan

Reinventare.

 

Ai strans din dinti in aceasta perioada,

Ai suportat aceste temperaturi.

Meriti sa-ti ofer un nou inceput, o noua primavara.
Vreau sa infloresti,
Vreau sa fii atins de lumina,  

Vreau sa te bucurii de stropii de ploaie,

Vreau sa fii tu.

Si uite,

Soarele este de partea mea in aceasta zi.

Initial s-a aratat timid, 

dar  s-a hotarat sa ma ajute la acest moment,

Un moment, special,  creat pentru tine.

Astazi te replantam, draga suflet.

Eu si ajutorul meu de baza

Un ajutor fara de care n-as fi reusit sa duc cu succes aceasta replantare.

Asa ca, draga natura,  iti multumesc pentru fiecare colaborare.

Astazi am reusit sa-i redam un nou inceput,

Sa-i oferim o noua primavara si sa-l inflorim.
 https://www.youtube.com/watch?v=EFJ7kDva7JE

Aceeasi, 

C. Bălan

El.

De  cele mai multe ori te surprinde. 
Nu-si anunta sosirea, 
nici nu da vreun semn ca este prin preajma. 
Te strapunge fara vreo retinere. 
Te inmoaie. 
Te copleseste.
Si nu pleaca. 
Uneori iti doresti sa-l elimini. 
Il rogi sa plece, 
dar in zadar. 
Si intervine timpul pentru tine.
Iti devine prieten.  
Iti ofera senzatia ca a plecat.
Usor, usor se estompeaza.   
Uiti de el. 
Dar el este acolo, nu te-a parasit. 
Face parte din tine. 
Pentru ca el este el, 
el ce poarta numele de DOR. 

Aceeasi, 

C.Bălan

Luna si noi.

Sunt momente cand se sfieste, nu vrea sa se arate.

Sunt momente cand mandria nu o ocoleste, dar azi refuza sa iasa la vedere.

Norii ii pastreaza misterul, ii respecta dorinta.

Ei si-ar fi dorit sa-i ofere rolul  principal pe scena, dar ea nu-si doreste acest rol in aceasta clipa.

Sunetele raului o incurajeaza sa-si faca aparitia.

Sa linisteasca padurea.

Sa lumineze privirile celor ce-si doresc  cateva clipe in preajma ei.

Ea asteapta, 

si asteapta.

Norii iau, insa,  decizia sa lase mantia jos pentru ea.

Si se retrag.

Ea timida se arata, 

dar constienta de cata bucurie si lumina poate oferi.

Spectacolul incepe.

Toti isi conduc privirea acolo.

Lumea se transforma in liniste si toata atentia  se indreapta spre frumusetea ei.

Actul artistic nu dureaza foarte mult.

Norii incep sa o acopere multumindu-i pentru armonia pe care a imprastiat-o in aceasta  zi de decembrie

Aceeasi, 

C.Bălan

Inchide ochii

Vantul este prezent

Il simt.  

Nimic nu-l poate opri. 

Incerc sa-i urmaresc cursul…, dar in zadar. 

Rapiditatea l-a cuprins. 

Ma simt neputincioasa sa fiu atenta. 

Incapatanarea ma impinge spre opunere, dar viteza lui este impresionanta.

Incerc sa intru in jocul lui. 

Respir.

Ma ridic. 

Ma desprind. 

Ma las purtata de puterea lui, 

de libertatea lui. 

Si dansam. 

Dansam 

in lungul cerului. 

Totu-i imprevizibil, asa pare; Insa nimic nu ne opreste sa ne lasam pierduti in acest dans. 

Este liniste. 

O liniste ce se asterne peste noi. 

Rapiditatea pasilor nostri scade treptat, dar dansul nostru nu se incheie. 

Se transforma.  

Infatiseaza armonia unei poezii. 

O poezie tacuta, dar plina de muzicalitate.


Aceeasi,
C.Bălan

Inversiune

Cobor; usor, usor pierd din inaltime.

Inca dansez,

dar ma aproprii de lumea paralela cerului,

Sunt  nerabdatoare, ca deobicei,  sa revin in aceasta lume, in starea albastrului infinit.

Las linistea sus, la altitudinea care m-a purtat in acea libertate absoluta....,

si aterizez.

E haos!

Acolo era altceva, dar aici si acum este prezentul.

Aceeasi, 

C.Balan

Paralel

Ma ridic; usor, usor inaintez in altitudine. 

Aerul se rareste. 

Isi pierde albul, dar odata cu inaltarea mea aerul capata mai multa prospetime. 

Inspir aer curat. 

Dansez in aceasta liniste. 

Aerul imi este partener. 

Ma conduce cu o lejeritate incomensurabila in aceasta libertate.  

Jos se produce inevitabilul, apare inversiunea.

Totul infatiseaza o forma minuscula. 

Coloarea se pierde, transormandu-se in inculoare. 

Savoarea aerului se destrama in particule pregatite sa zburde in toate directiile fara sens. 

Ce agitatie este in lumea paralela cerului.

Aceeasi, 

C.Balan  

Pe aripi de vant.

                                Lectie de zbor!

                                Azi vreau sa parcurg diferenta dintre cer si pamant prin zbor. 
                                Cat as vrea sa zbor.

                                Sunt pregatita.

                                Zbor. Prind aripi.

                                Intru-n stare.

                                Nimic nu-mi sta in cale.

                                Este momentul meu.

                                Vantul  ma poarta cu grija pe culmi.

                                Soarele este prezent, imi zambeste strengar. Imi lumineaza privirea.

                                Cerul,  casa mea in aceste clipe.

                                Natura, poveste vizibila.

                                Pamantul,  o forma infima.

                                Visez.Visez  cu ochii deschisi.

                                Privesc, ascult, miros, aud, zbor.

                                Asa strabat aceasta diferenta.

          Aceeasi,

          C.Bălan
 

 Ps- Odata ce ai dat de gustul zborului, tu pentru totdeauna vei merge pe pamant cu ochii atintiti spre cer, pentru ca ai fost acolo, si acolo vei ravni tot timpul sa te intorci. 

Leonardo da Vinci 

Aer.

Linistea. 

O vrei?

Tanjesti dupa ea?

Ai nevoie?

Iti lipseste?

Vrei sa alergi dupa ea, insa te avertizez ca este greu.

Si alergi. Ziua.Nu-ti iese.

Incerci noaptea. Alergi cu viteza. Nu esti privit. Esti ferit de privirile spectatorilor. Capeti incredere. Noapte iti da putere si prinzi viteza mai multa.

Dar stai, stii directia? Crezi ca intr-un final vei ajunge acolo?

Alergi. Alergarea iti este intrerupta de aceasta respiratie, o respiratie apasatoare. 

Te opresti. Nu mai poti.

Astepti momentul prielnic.

Alergi, iar te opresti.

Incet, Incet iti iei avant, esti ager, dar pieptul te obliga la repaus inca o data.

Te oftici.

Nu intelegi unde gresesti. 

Nu-ti dai seama de ce nu poti atinge aceasta liniste.

Iti spun eu! Nimic nu prinde viata in 3 secunde; asa ca, relaxeaza-te.

Te ridici. Pasii tai capata viteza, foarte multa viteza.

Adrenalina te invaluie, 

Respiri constant, dar alert. 

Simti ca nu mai poti, te doare pieptul. Cateva secunde..., explodeaza in particule, particule ce se plimba in tine. 

Toate se aduna dupa inspectie, transformandu-se in liniste. 

Respiri liber. 

Bravo! Ai atins-o. Acum, te poti bucura cu adevarat de linistea mult dorita. Este a ta! 

Azi vei intelege ca linistea este o stare. Nu o poti avea batand din palme, ci luptand.

Aceeasi, 

C.Bălan

Aripi.

"Pentru zbor trebuie sa ai aripi, dar  si visator sa fii"

A sosit clipa! Sa descopar! Sa-nvat! Sa ma bucur! Sa fac parte din lumea paralela solului. Este o senzatie ce nu o poti explica in cuvinte. Traiesti. Este momentul tau. Nimeni nu-ti poate fura acele clipe. 

Acesta este inceputul nebuniei frumoase.  De azi se va rula frecvent pe plaiurile romanesti. 

Am zburat in tandem. Cadoul fetelor a fost startul. Aveam habar de ce inseamna zborul in mare parte.  Mereu mi-am pus intrebarea- Cum ar fi sa zbor singura?

Ce s-a intamplat azi m-a lasat masca, si masca am ramas. Am avut parte si de o cazatura, nimic grav. O aterizare nu foarte profi. Detalii nesemnificative :P  Momentul decolarii si zborul in sine au fost felul principal, au fost bucuria mea, mai presus de orice. Asa ca..., nebunia va continua. 

Paramaniacilor?!  Sa aveti rabdare cu mine. Sa imi spuneti ce fac bine, dar sa nu  ezitati sa ma

atentionati cand gresesc. Vreau sa invat, sunt multe de dobandit. Din partea mea vor exista: bucurie, vointa, rabdare si perseverenta. Sunt nerabdatoare! 

Aceeasi, 

C.Balan

Nou .

Uneori, avem tendinta sa credem ca totul se sfarseste, dar viata iti doneaza de fapt un inceput, un nou inceput. Tot ce trebuie sa faci este sa stii sa-l recunosti. 

Fiecare zi este un nou, un nou pe care il accepti sau nu. Este alegerea ta! E cert, acest nou  poate fi infatisat intr-un inceput sau transpus intr-un sfarsit. Sunt doua lumi paralele, asa par. Daca aranjezi aceste lumi intr-un cerc s-ar putea sa ai o surpriza, sa realizezi ca sunt mai aproape decat ai crede. Totul depinde din ce unghi preferi sa le privesti, de aici sau de acolo. Sfarsiturile sunt acceptari. Inceputurile sunt provocari. 

Invatam, experimentam, cautam, descoperim, cunostem de-a lungul vietii. Stim multe, dar indeajuns. Ar fi trist sa traim cu iluzia ca le cunoastem pe toate, ca am dobandit destule  si ca nu mai avem nimic de experimentat. 

Tendinta de a ne ingradi este prezenta, este aici. Ea rezulta din comoditate. O comoditate ce invaluie cutia fiecaruia. Un spatiu unde este cald si bine, insa omitem ceva. Aceasta comoditate si nelipsitul gram de teama ne distrug orice fir de a ajunge la nou, la un inceput. Un inceput ce se imbraca in cunoasterea de sine, in oameni, in locuri, in carti, in experiente. Noul nu necesita repeziciune, ci mai degraba dorinta, vointa si rabdare.

Noul este un dar, dar sa descoperi noul este o arta. 

Aceeasi, 

C.Balan