Aripi.

"Pentru zbor trebuie sa ai aripi, dar  si visator sa fii"

A sosit clipa! Sa descopar! Sa-nvat! Sa ma bucur! Sa fac parte din lumea paralela solului. Este o senzatie ce nu o poti explica in cuvinte. Traiesti. Este momentul tau. Nimeni nu-ti poate fura acele clipe. 

Acesta este inceputul nebuniei frumoase.  De azi se va rula frecvent pe plaiurile romanesti. 

Am zburat in tandem. Cadoul fetelor a fost startul. Aveam habar de ce inseamna zborul in mare parte.  Mereu mi-am pus intrebarea- Cum ar fi sa zbor singura?

Ce s-a intamplat azi m-a lasat masca, si masca am ramas. Am avut parte si de o cazatura, nimic grav. O aterizare nu foarte profi. Detalii nesemnificative :P  Momentul decolarii si zborul in sine au fost felul principal, au fost bucuria mea, mai presus de orice. Asa ca..., nebunia va continua. 

Paramaniacilor?!  Sa aveti rabdare cu mine. Sa imi spuneti ce fac bine, dar sa nu  ezitati sa ma

atentionati cand gresesc. Vreau sa invat, sunt multe de dobandit. Din partea mea vor exista: bucurie, vointa, rabdare si perseverenta. Sunt nerabdatoare! 

Aceeasi, 

C.Balan

Nou .

Uneori, avem tendinta sa credem ca totul se sfarseste, dar viata iti doneaza de fapt un inceput, un nou inceput. Tot ce trebuie sa faci este sa stii sa-l recunosti. 

Fiecare zi este un nou, un nou pe care il accepti sau nu. Este alegerea ta! E cert, acest nou  poate fi infatisat intr-un inceput sau transpus intr-un sfarsit. Sunt doua lumi paralele, asa par. Daca aranjezi aceste lumi intr-un cerc s-ar putea sa ai o surpriza, sa realizezi ca sunt mai aproape decat ai crede. Totul depinde din ce unghi preferi sa le privesti, de aici sau de acolo. Sfarsiturile sunt acceptari. Inceputurile sunt provocari. 

Invatam, experimentam, cautam, descoperim, cunostem de-a lungul vietii. Stim multe, dar indeajuns. Ar fi trist sa traim cu iluzia ca le cunoastem pe toate, ca am dobandit destule  si ca nu mai avem nimic de experimentat. 

Tendinta de a ne ingradi este prezenta, este aici. Ea rezulta din comoditate. O comoditate ce invaluie cutia fiecaruia. Un spatiu unde este cald si bine, insa omitem ceva. Aceasta comoditate si nelipsitul gram de teama ne distrug orice fir de a ajunge la nou, la un inceput. Un inceput ce se imbraca in cunoasterea de sine, in oameni, in locuri, in carti, in experiente. Noul nu necesita repeziciune, ci mai degraba dorinta, vointa si rabdare.

Noul este un dar, dar sa descoperi noul este o arta. 

Aceeasi, 

C.Balan

Sun is here...

... today, tomorrow, always!

Soarele isi face aparitia. Incetisor. Foarte increzator si curajos se strecoara printre nori oferindu-mi lumina si caldura lui. E ceas desteptator. Pff..! Si mai detine si cele mai eficiente si durabile baterii, baterii ce-mi imprumuta energia lor. Da, soarele inseamna vitalitate, bucurie, energie, pozitivitate, caldura si liniste. Sunt momente cand nu isi face apartia, se odihneste printre nori. Il vreau la vedere in fiecare clipa, in fiecare zi. E imposibil fizic, Am reusit sa “rup” o bucatica din el si s-o insurubez in sufletul meu. Nu s-a suparat!  Aceasta bucatica de soare m-a facut constienta de ceva- cat imi  voi dori soare voi avea, desi nori isi vor mai face prezenta in universul meu. Asa ca…, imi ramane sa ma bucur de ploaie, de vant, asa cum ma bucur de soare!  

Aceeasi,
C.Balan

Ps- “Tu bucura-te ca vezi rasaritul, nu mai complica timpul”

A venit, a venit toamna.

Daca timpul ar fi avut frunze, ce toamna- N.STANESCU

Toamna, 

Te-ai  intrebat ce gandesc despre tine?

Fii atenta!

Pentru mine esti a doua primavara, fiecare frunza o transformi intr-o floare. Ma hipnotizezi cu acele culori ce le arunci in natura. Imi incanti auzul cu zumzetul pasarilor ce sunt pregatite sa ne paraseasca pentru locurile mai  calde. Imi rasfeti gusturile cu fructele pe care le mangai cu mult soare, pregatita sa mi le oferi.

Soarele tau imi cuprinde sufletul si trupul. Vantul tau le ofera frunzelor cele mai frumoase nuante. Pictezi toate padurile, toti codrii, toata natura. Pictezi cu migala, atentie si multa pasiune. Faci din natura o opera de arta. O opera ce o transformi intr-o capodopera. Imi oferi ultimele seri petrecute in aer liber alaturi de cei dragi. Imi faci cadou placerea de a privi ultimele apusuri stand pe iarba. Si nu uiti ceva, placerea de a mai face parte din natura o lasi prezenta. 

Esti frumoasa! Esti calda, dar mai ai momente cand esti rece. Unoeri esti mohorata, dar momentele pline de viata nu te ocolesc. Esti calma. Esti meditatie pentru mine. Esti plina de contraste. Esti culoare. Esti tu, Toamna mea. Facatoare de frumos!

Aceeasi. 

C.Balan

Suntem.

     

Oamenii sunt inca frumosi!

DA, inca cred ca suntem frumosi!

Suntem frumosi acum, azi, maine, in fiecare zi. Uneori suntem prea orbi pentru a le vedea frumusetea celorlati, acea frumusete ce ne defineste pe fiecare in parte. Ne focusam acolo... Avem asteptari prea mari unii de la altii. Asteptari ce ne dezamagesc. Asteptari ce ne indeparteaza. 

Noi, oamenii suntem purtatori de iubire, de dragoste, de zambete, de sinceritate, de emotie. Societatea ne evapora aceste daruri, treptat, de-a lungul vietii. Ne conformam. Ne pierdem in multime. Pe cei ce nu sunt pierduti avem tendinta sa ii atragem, ca un magnet, dupa noi. Si ei trebuie sa faca parte din aceasta societate...

Cum ar fi ca fiecare din noi sa incerce sa se inteleaga pe sine?

Cum ar fi ca fiecare sa isi traiasca propria viata, propria libertate fara sa-i sufoce sau sa-i invadeze spatiul altuia crezand ca asta e cheia fercirii?

Cum ar fi sa ne bucuram unii de altii pur si simplu?

Oare cum ar fi?

Aceeasi,
C.Balan

Fa-o pentru tine!

Acceptarea este acel fenomen ce isi face prezenta printre noi, printre fiintele umane. Suntem singura specie care gandeste si cand nu trebuie, care analizeaza orice, dar care uita sa mai traiasca. Suntem lasi sa accceptam; eu, tu si restul lumii.

Nu m-am mintit si nu ma mint,  dar daca am ales sa nu divulg ce gandesc, ce simt persoanelor care nu fac parte din ce traiesc, nu am facut-o, dar nu inseamna ca nu accept. Sentimentele, emotiile sunt unice, tin de fiecare in parte, nu sunt discutabile, nu sunt stiri  de ora 17h00, sunt  acele stiri prezentate in orice moment al zilei, unde tu ai dublu rol: de prezentator si ascultator. Respir constant, fara oprire. Respir tot ce se intampla in jurul meu- bucurii, tristeti, lacrimi, zambete, dezamagiri, acceptare, respingere, tot. Am incetat sa mai construiesc ecuatii cu n necunoscute, am obosit. Aleg sa traiesc dupa instinctele mele, nu dupa cele date de un x sau un y. Eu aleg, eu ma lovesc si cel mai important, eu ma ridic.

Eu… am invatat ca sunt responsabila pentru multe. In primul rand pentru mine, pentru tot ce ma defineste ca om: suflet, spirit, minte si trup; iar in al doilea rand pentru cum gestionez aceasta acceptare, pentru cum ii fac un loc in viata mea. Aceasta acceptare tine de mine,de tine, de noi. Nimic nu este usor, niciodata nu vom putea apasa din primul moment pe butonul acceptarii, este inuman. Odata cu primirea acceptarii in viata noastra, devenim mai buni, Fiecare zi este o provocarea, iar aceasta provocare are ca fundatie acceptarea. Acceptarea este cheia vietii!

https://www.youtube.com/watch?v=W4gkUDHR7VU

Aceeasi, 

C.Balan

Ieri

  

 #diminetidevara

Mi-am inceput ziua intr-un mod diferit. Ma urc pe trotineta pentru plimbare mea zilnica. E vara, iar diminetile de vara de sub Tampa sunt perfecte. Cu muzica, mult verde, aer rece de vara si trotineta, asa avea sa inceapa dimineata mea, insa a mai aparut ceva in cadru, asfaltul :)). Nu ii mai luasem pulsul din copilarie, putin dureros. Ma aleg cu niste tatuaje temporare, tatuaje de vara. Arat ca un copil venit de la joaca.

Ma ridic, putin uimita de tatuajele facute instant. Spre mine vine o fetita! Un copil timid, uimit si el de ce s-a intamplat. Imi intinde un servetel sa-mi sterg sangele. Ii zambesc si-i multumesc pentru gest. Copii sunt puri, sinceri. Daca am putea sa mai avem o particica din ce au ei, lumea ar fi mai buna :)

Asa se incheie una din zilele de vara. A fost o zi mai dureroasa, dar si ea face parte din serialul in care joc in fiecare zi. O sa-mi aduc aminte de aceasta zi zambind :)

Aceeasi, 
C.Balan

Episod :)

Keep going!

Vreau sa va povestesc un episod din serialul CAMINO DE SANTIAGO. 

Da, imi vine sa scriu in fiecare zi pe hartie despre ce s-a intamplat acolo, sa povestec oamenilor experienta pe care am trait-o in Spania. 

Mirarea mea a fost curajul pe care l-am avut. Nebunia face parte din mine, nu ma ocoleste, clocoteste in mine. Cred ca nu as fi avut curaj daca acea doza de nebunie, necesara, nu ar fi existat. Intai de toate a existat dorinta! Stiu ca fara dorinte, visuri nu poti face multe  pentru ca nu ai un punct de reper, ceva sa te inspire, sa te impulsioneze, sa te ambitioneze. O dorinta trebuie sa vorbeasca in tine! :)

Am avut momente cand trupul meu nu mai avea acelasi randamenet ca in celalalte zile. Imi amintesc o dimineata, dimineata din Burgos. A fost dimineata cand basicile mi-au dat de furca, durerea era prezenta. Am avut un blocaj, nu stiam ce sa fac. Am pus mana pe telefon, am avrut sa aud o persoana draga sufletului meu. Si? SURPRIZA! Avea telefonul off. Ce ramanea de facut? Trebuia sa scap de acel blocaj pentru a continua drumul. Dorinta de a merge  mai departe, de a vedea natura a spulberat acel zid ce se construise in mintea mea. Am uitat ca picioarele mele si-au facut acele prietene, am uitat ca ele ma afecteaza, am uitat tot ce insemna durerea lor. Am reusit sa fac parte din acea zi in cel mai armonios mod. Am cantat, am ascultat muzica, m-am bucurat de liniste, am cunoscut oameni,m-am minunat de cate suprize iti poate oferi fiecare zi, m-am plimbat in cea mai mare parte a zilei prin padure, ce frumos a fost! :) 

Multe danseaza in mintea noastra, dar daca ne dorim cu adevarat sa mergem mai departe, multe se evapora acolo. Uiti de durere, uiti de neputinta, pur si simplu! Mergi mai departe pentru ca asta iti doresti. 

C.Balan

Poveste in kilometri!

Drumul conteaza! Incep cu aceste cuvinte pentru ca nimic nu se compara cu bucuria, fericirea, mirarea, intamplarile pe care le intampini. Destinatia este fermoarul care ajunge la capat :)

Emotiile?! M-au invadat pana la momentul plecarii. Nu stiam ce avea sa se intample in urmatoarele zile, ce voi cunoaste, ce voi vedea, ce oameni imi vor iesi in cale.

Am plecat J A fost un drum lung, nu dormisem, eram obosita, dar oamenii pe care i-am intanit pe parcursul drumului pana in Logrono m-au facut sa dau uitarii orele de somn nedormite.

Pe 24 iunie 2016 a inceput povestea! Cea mai complexa poveste. O poveste plina de sentimente, emotii, natura, kilometrii parcursi, oameni, putere, curaj, limite si multe altele. Poate nu multi dintre noi au curajul sa faca asta, insa eu am parcurs acest drum pentru mine. Voiam sa petrec timp cu mine, voiam sa fiu in natura, voiam sa ma bucur de fiecare zi in stilul meu. Am reusit!

M-au impresionat oamenii care fac acest drum, fiecare are motivele lui. Sunt oameni care vin din toate colturile lumii, nu este un drum al europenilor. Spanioli au un respect fantastic pentru cei ce parcurg kilometri in fiecare zi pe aceasta ruta. Toata lumea te saluta, iti zambeste si-ti ureaza vestitul BUEN CAMINO. Ajungi si faci parte din marea familie ce se creaza pe drum. Multe plutesc in aer pe aceasta ruta-bunatate, solidaritate, altruism, zambete, povesti de viata, trairi, dureri musculare si nelipsitele amintiri, basicile. Toate construiec acest tablou.

Aceasta nebunie s-a incheiat mai repede, am facut o intindere la picior, o intindere pe care am mai "purtat-o" vreo doua zile cu mine. A fost parte din mine, am mai mers pentru ca nu ma puteam opri. Nu s-a lasat cu suparare! Si In acest moment sunt foarte fericita ca am avut norocul sa parcurg acesti kilomentri incantandu-mi mintea trupul, mintea, ochii si sufletul.

Sunt foarte multe de povestit, insa nu pot cuprinde in cuvinte tot ce s-a petrecut acolo. Sper sa nu devin amnezica curand :P O sa-mi ramana in suflet aceasta experienta. Dupa parerea mea CAMINO DE SANTIAGO este cel mai eficient medicament pentru trup si suflet, este cea mai buna pereche de ochelari si acel ipod ce-ti ofera cea mai diversificata muzica. CAMINO DE SANTIAGO este pana in acest moment experienta vietii mele. Sunt mandra  ca am avut curajul sa pornesc in aceasta nebunie. Va recomand din tot sufletul sa parcurgeti aceasta poveste,  pentru fiecare dintre voi va fi o experienta, o experienta  traita in stilul  propriu. 

C.Balan