Cerneală

 

Mi-a fost greu să te vorbesc, 

iar cuvintele s-au transformat în tăcere scrisă. 

Am refuzat să te recit in fața spectatorilor. 

Am preferat să te scriu necontrolat, 

să te astern pe fiecare bucată de hârtie

să te păstrez în cuvinte,

Azi îmi ești un cufăr plin de cuvinte presate-n plicuri, 

imi ești poezie.

Aceeași, 

C.Bălan

 

 

Glas.

M-ai rugat să îmi povestesc sufletul cu glas, 

să am incredere să-l transform în sunet. 

Iar el, timid, 

a început să prindă curaj, 

să răsune, 

să-și descrie fericirea,

să-și explice formele de resuscitare

să-și arate ritmul bătăilor, 

și să se povestească în starea lui 

fără sa fie acoperit.

https://www.youtube.com/watch?v=0-koDeqLulg&list=RD0-koDeqLulg&start_radio=1

 

 

 

 

 

 

 

 

Aceeași, 

C.Bălan

 

Poem.

 

 

Am scris poeme despre noi, 

despre ale noastre trupuri cuprinse in linistea noptii,

despre ale noastre zambete cand se indragosteau,

despre tamplele noastre unite intr-un dans fara sfarsit. 

Astazi recitesc poemele pe care nu am avut curaj sa le tiparesc, 

pe acelea pe care sufletul le-a lăsat intr-un colt... pentru el. 

 

Aceeași, 

C.Bălan

Sunet.

Intr-un dans de vara

sunete pierdute in abisul sufletului

incep sa rasune, 

sa se simta in largul lor. 

Treptat ele prind culoare 

cresc in intensitate 

se armonizeaza cu trupu-mi cuprins

intr-un august crud, 

intr-un august infierbantat dornic de manifestare. 

Mi-e august

mi-e simfonie prin vene 

mi-e muzica in toate felurile. 

Aceeasi, 

C.Bălan

Azi.

Astazi cerul mi-a povestit despre noi

mi-a povestit despre cum ne-a privit in momentele noastre

mi-a povestit de cum a devenit un albastru infinit datorita zambetelor noastre

si tot el mi-a povestit despre cum dansau stelele noastre in toiul noptii.

Aceeasi,

C.Bălan

Abis.

Suntem in fata liniei de start
in maini incrucisati
si-n suflete cuprinsi.
in surdina se aude un start pierdut, 
dar noi suntem pregatiti.
alergam
suntem impreuna, 
dar ceva se infatiseaza in fata noastra
e imprevizibilul, 
o ceata densa. 
totul incepe sa dispara
mainile noastre se desprind 
si usor, usor ne pierdem 
in abisul albului, 
in necunoscut.
dar te aud
vocile noastre se fac prezente
ele se simt 
se ating 
si se vad in inimile noastre. 

Aceeasi, 
Bălan