De cele mai multe ori te surprinde.
Nu-si anunta sosirea,
nici nu da vreun semn ca este prin preajma.
Te strapunge fara vreo retinere.
Te inmoaie.
Te copleseste.
Si nu pleaca.
Uneori iti doresti sa-l elimini.
Il rogi sa plece,
dar in zadar.
Si intervine timpul pentru tine.
Iti devine prieten.
Iti ofera senzatia ca a plecat.
Usor, usor se estompeaza.
Uiti de el.
Dar el este acolo, nu te-a parasit.
Face parte din tine.
Pentru ca el este el,
el ce poarta numele de DOR.
Aceeasi,
C.Bălan
