Acceptarea este acel fenomen ce isi face prezenta
printre noi, printre fiintele umane. Suntem singura specie care gandeste si cand nu
trebuie, care analizeaza orice, dar care uita sa mai traiasca. Suntem lasi sa
accceptam; eu, tu si restul lumii.
Nu m-am mintit si nu ma mint, dar daca am ales sa nu divulg ce gandesc, ce simt
persoanelor care nu fac parte din ce traiesc, nu am facut-o, dar nu inseamna ca nu accept. Sentimentele, emotiile sunt unice, tin de fiecare in parte,
nu sunt discutabile, nu sunt stiri de ora
17h00, sunt acele stiri prezentate in orice
moment al zilei, unde tu ai dublu rol:
de prezentator si ascultator. Respir constant, fara oprire. Respir tot ce se
intampla in jurul meu- bucurii, tristeti, lacrimi, zambete, dezamagiri, acceptare,
respingere, tot. Am incetat sa mai construiesc ecuatii cu n necunoscute, am
obosit. Aleg sa traiesc dupa instinctele mele, nu dupa cele date de un x sau un
y. Eu aleg, eu ma lovesc si cel mai important, eu ma ridic.
Eu… am invatat ca sunt responsabila pentru multe. In primul rand pentru mine, pentru tot ce ma defineste ca om: suflet, spirit, minte si trup; iar in al doilea rand pentru cum gestionez aceasta acceptare, pentru cum ii fac un loc in viata mea. Aceasta acceptare tine de mine,de tine, de noi. Nimic nu este usor, niciodata nu vom putea apasa din primul moment pe butonul acceptarii, este inuman. Odata cu primirea acceptarii in viata noastra, devenim mai buni, Fiecare zi este o provocarea, iar aceasta provocare are ca fundatie acceptarea. Acceptarea este cheia vietii!
Aceeasi,
C.Balan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu