Ma ridic; usor, usor inaintez in altitudine.
Aerul se rareste.
Isi pierde albul, dar
odata cu inaltarea mea aerul capata mai multa prospetime.
Inspir aer curat.
Dansez
in aceasta liniste.
Aerul imi este partener.
Ma conduce cu o lejeritate incomensurabila
in aceasta libertate.
Jos se produce inevitabilul, apare inversiunea.
Totul
infatiseaza o forma minuscula.
Coloarea se pierde, transormandu-se in
inculoare.
Savoarea aerului se destrama in particule pregatite sa zburde in
toate directiile fara sens.
Ce agitatie
este in lumea paralela cerului.
Aceeasi,
C.Balan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu