Luna si noi.

Sunt momente cand se sfieste, nu vrea sa se arate.

Sunt momente cand mandria nu o ocoleste, dar azi refuza sa iasa la vedere.

Norii ii pastreaza misterul, ii respecta dorinta.

Ei si-ar fi dorit sa-i ofere rolul  principal pe scena, dar ea nu-si doreste acest rol in aceasta clipa.

Sunetele raului o incurajeaza sa-si faca aparitia.

Sa linisteasca padurea.

Sa lumineze privirile celor ce-si doresc  cateva clipe in preajma ei.

Ea asteapta, 

si asteapta.

Norii iau, insa,  decizia sa lase mantia jos pentru ea.

Si se retrag.

Ea timida se arata, 

dar constienta de cata bucurie si lumina poate oferi.

Spectacolul incepe.

Toti isi conduc privirea acolo.

Lumea se transforma in liniste si toata atentia  se indreapta spre frumusetea ei.

Actul artistic nu dureaza foarte mult.

Norii incep sa o acopere multumindu-i pentru armonia pe care a imprastiat-o in aceasta  zi de decembrie

Aceeasi, 

C.Bălan