Purtatoare de vise si cuvinte.

cand cuvintele iti sunt destinate

le citesti, le simti, le traiesti

si tot ce iti doresti este ca ele sa nu aiba un sfarsit.

lacrimile apar

sunt inevitabile, nu le poti opri

dar nu te mai gandesti cum sa le stopezi. 

le lasi lasi sa-si parcurga drumul, sa-ti exploreze fata

pentru ca asa isi descarca sufletul emotiile

prin lacrimi. 

Aceeasi,

C.Bălan

Vant.

Vantul ma cuprinde.

fara sa imi adreseze o intrebare.

Totul pare incontrolabil

Totul e puternic si nimic nu pare sa aduca o stabilitate, 

dar vantul are o liniste aparte .... si daca nu te zbati cu puterea lui, 

ii urmaresti cursul

si ii accepti forta 

el te transforma in tot ce parea de neatins. 

https://www.youtube.com/watch?v=Pclv31cDTTc

Aceeași, 

C.Bălan

Casa.

Revin in lumea care mi-a fost casa mult timp. 

Revin in lumea care m-a vazut in soare,

Revin in lumea care m-a vazut in verde, 

Revin in lumea care mi-a ascultat fiecare furtuna, fiecare tornada.  

Revin in lumea care m-a privit in toate anotimpurilor fara incetare, fara alte interventii; 

lumea care m-a privit... pur si simplu.

Revin in lumea lor, in lumea cuvintelor.

La ele pentru ca m-au invatat sa plang, sa ma bucur, sa ma deschid, sa ma exprim, sa ma descarc..indiferent de stare. 

Si tot ele m-au invat sa le iubesc, sa le accept si sa ma bucur de fiecare emotie scrisa. 

https://www.youtube.com/watch?v=TW97rqUDTV8

Aceeași, 

C.Bălan

Cerneală

 

Mi-a fost greu să te vorbesc, 

iar cuvintele s-au transformat în tăcere scrisă. 

Am refuzat să te recit in fața spectatorilor. 

Am preferat să te scriu necontrolat, 

să te astern pe fiecare bucată de hârtie

să te păstrez în cuvinte,

Azi îmi ești un cufăr plin de cuvinte presate-n plicuri, 

imi ești poezie.

Aceeași, 

C.Bălan

 

 

Glas.

M-ai rugat să îmi povestesc sufletul cu glas, 

să am incredere să-l transform în sunet. 

Iar el, timid, 

a început să prindă curaj, 

să răsune, 

să-și descrie fericirea,

să-și explice formele de resuscitare

să-și arate ritmul bătăilor, 

și să se povestească în starea lui 

fără sa fie acoperit.

https://www.youtube.com/watch?v=0-koDeqLulg&list=RD0-koDeqLulg&start_radio=1

 

 

 

 

 

 

 

 

Aceeași, 

C.Bălan

 

Poem.

 

 

Am scris poeme despre noi, 

despre ale noastre trupuri cuprinse in linistea noptii,

despre ale noastre zambete cand se indragosteau,

despre tamplele noastre unite intr-un dans fara sfarsit. 

Astazi recitesc poemele pe care nu am avut curaj sa le tiparesc, 

pe acelea pe care sufletul le-a lăsat intr-un colt... pentru el. 

 

Aceeași, 

C.Bălan

Sunet.

Intr-un dans de vara

sunete pierdute in abisul sufletului

incep sa rasune, 

sa se simta in largul lor. 

Treptat ele prind culoare 

cresc in intensitate 

se armonizeaza cu trupu-mi cuprins

intr-un august crud, 

intr-un august infierbantat dornic de manifestare. 

Mi-e august

mi-e simfonie prin vene 

mi-e muzica in toate felurile. 

Aceeasi, 

C.Bălan

Azi.

Astazi cerul mi-a povestit despre noi

mi-a povestit despre cum ne-a privit in momentele noastre

mi-a povestit de cum a devenit un albastru infinit datorita zambetelor noastre

si tot el mi-a povestit despre cum dansau stelele noastre in toiul noptii.

Aceeasi,

C.Bălan

Abis.

Suntem in fata liniei de start
in maini incrucisati
si-n suflete cuprinsi.
in surdina se aude un start pierdut, 
dar noi suntem pregatiti.
alergam
suntem impreuna, 
dar ceva se infatiseaza in fata noastra
e imprevizibilul, 
o ceata densa. 
totul incepe sa dispara
mainile noastre se desprind 
si usor, usor ne pierdem 
in abisul albului, 
in necunoscut.
dar te aud
vocile noastre se fac prezente
ele se simt 
se ating 
si se vad in inimile noastre. 

Aceeasi, 
Bălan

Stari.

Vibrezi prin venele-mi aprinse in tarziu;
intr-un tarziu viu de toamna.
Te adancesti prin ele.
Si cauti, cauti;
Dragoste. Protectie. Poezie. Sunet. Nebunie. Liniste. 
Dar te pierzi,
te pierzi in nebuloasa starilor intalnite.
Ai uitat in ce dans te-ai lasat purtat?
Ai uitat amalgamul de care te-ai agatat cu atata dorinta intr-un fir al primaverii noastre?


Aceeasi,
C.Bălan

Cuvinte nespuse.

Ma apropii de tine.

Te ating.

Nu reactionezi.

Oare chiar esti aici ?

Esti ?

Unde esti ?

De ce te simt ?

Spune-mi, de ce?

Raspunde-mi.

Aaaa, da

Stiu.

Mereu ai avut un paradis al tau,

un paradis al necuvintelor.

O lume unde fiecarea atingere cuprindea magia dintre noi, 

iar interventia cuvintelor nu era necesara. 

Pentru ca da,

sunetul nostru era linistea dintre noi,

era imbratisarea noastra infinita.


Aceeasi, 
C.Bălan

Dans.

Sunetele incep sa se dezmorteasca, 
ma invadeaza,
ma imping spre emotie. 
Si ma ridic de pe podea. 
Iti aud respiratia constanta, 
puternica.
Unde esti ? 
Te aud. 
Misterios pasesti spre mine.
Ma tragi spre tine cu tandrete, 
iar bratele tale imi invaluie corpul. 
Suntem imbratisati 
si pregatiti sa tranformam acest dans intr-o poezie, 
in poezia noastra.
Dansam, 
inchid ochii.
Ma las cuprinsa
de emotia ce mi-a invadat sufletul intr-o noapte tarzie.

Aceeasi, 
C.Bălan

Au fost momente.

au fost momente cand in bucurie ne-am lasat invaluiti,
au fost momente cand linistea trupurilor noastre s-a unit prin imbratisari infinite,
au fost momente cand ale noastre lacrimi s-au aratat fara vreo retinere,
au fost momente cand nebunia plutea printre noi,
au fost momente cand privirile noastre erau suficiente,
au fost momente cand muzica ne-a transformat intr-un dans,
au fost momente cand vantul ne-a invatat sa zburam impreuna,
au fost momente cand gandurile ne-au transformat in poezie,
au fost momente cand iubirea insemna noi,
au fost momente.
iar noi am fost aceste momente.
dar azi...
ce mai suntem?
un trecut?
un vis?
un prezent?
zi-mi tu, ce mai suntem?


Aceeasi,
C.Bălan

Un fel de enjoy the silence.

Corpul meu se relaxeaza,

Se scufunda in apa rece

Si incepe sa danseaze in lungul lacului

Sunt minutele mele.

Inaintez,

Spre caldura lui

Iar corpul mi-e transformare.

Se transforma in particule de magie

Azi,

In linistea padurii.

Unde ei mi-s spectatori
Ei, copacii

Iar el ,

Vantul zilelor varatice mi-e sunet,

Mi-e muzica.

Aer de vara.

E liniste.

S-a lasat seara peste oras. peste locul sufletului meu.

Adie un vant, cumva, specific verii.

Copacii raman drepti,
dar o racoare s-a asezat pe mine,
o simt pe piele.

Este o racoare mai putin normala pentru aceasta perioada.

Dar ce este normalitatea pana la urma?

In viziunea cui este normala normalitatea?

Ma asez pe iarba

E rece. Ma trazeste.

Ma culeg,

imi culeg partile ce s-au imprastiat in toate directile.

Vantul le-a purtat pe unde a vrut.

Sunt bucati pe care le-am gasit fara prea mult efort,

dar mai sunt acele piese ce necesita timp si rabdare pentru a putea fi gasite si potrivite.

Uneori mi-e greu,

ma simt neindemanatica sa le asez cum trebuie,

alteori o pot face cu ochii inchisi.

Dar acesta e jocul meu,

este puzzle-ul meu imens,

puzzle ce-si doreste in fiecare zi o piesa asezata,

indiferent de cate ori se va strica,

indiferent de timp, loc si spatiu.

Aceeasi,
C.Bălan

Reinventare.

 

Ai strans din dinti in aceasta perioada,

Ai suportat aceste temperaturi.

Meriti sa-ti ofer un nou inceput, o noua primavara.
Vreau sa infloresti,
Vreau sa fii atins de lumina,  

Vreau sa te bucurii de stropii de ploaie,

Vreau sa fii tu.

Si uite,

Soarele este de partea mea in aceasta zi.

Initial s-a aratat timid, 

dar  s-a hotarat sa ma ajute la acest moment,

Un moment, special,  creat pentru tine.

Astazi te replantam, draga suflet.

Eu si ajutorul meu de baza

Un ajutor fara de care n-as fi reusit sa duc cu succes aceasta replantare.

Asa ca, draga natura,  iti multumesc pentru fiecare colaborare.

Astazi am reusit sa-i redam un nou inceput,

Sa-i oferim o noua primavara si sa-l inflorim.
 https://www.youtube.com/watch?v=EFJ7kDva7JE

Aceeasi, 

C. Bălan

El.

De  cele mai multe ori te surprinde. 
Nu-si anunta sosirea, 
nici nu da vreun semn ca este prin preajma. 
Te strapunge fara vreo retinere. 
Te inmoaie. 
Te copleseste.
Si nu pleaca. 
Uneori iti doresti sa-l elimini. 
Il rogi sa plece, 
dar in zadar. 
Si intervine timpul pentru tine.
Iti devine prieten.  
Iti ofera senzatia ca a plecat.
Usor, usor se estompeaza.   
Uiti de el. 
Dar el este acolo, nu te-a parasit. 
Face parte din tine. 
Pentru ca el este el, 
el ce poarta numele de DOR. 

Aceeasi, 

C.Bălan

Luna si noi.

Sunt momente cand se sfieste, nu vrea sa se arate.

Sunt momente cand mandria nu o ocoleste, dar azi refuza sa iasa la vedere.

Norii ii pastreaza misterul, ii respecta dorinta.

Ei si-ar fi dorit sa-i ofere rolul  principal pe scena, dar ea nu-si doreste acest rol in aceasta clipa.

Sunetele raului o incurajeaza sa-si faca aparitia.

Sa linisteasca padurea.

Sa lumineze privirile celor ce-si doresc  cateva clipe in preajma ei.

Ea asteapta, 

si asteapta.

Norii iau, insa,  decizia sa lase mantia jos pentru ea.

Si se retrag.

Ea timida se arata, 

dar constienta de cata bucurie si lumina poate oferi.

Spectacolul incepe.

Toti isi conduc privirea acolo.

Lumea se transforma in liniste si toata atentia  se indreapta spre frumusetea ei.

Actul artistic nu dureaza foarte mult.

Norii incep sa o acopere multumindu-i pentru armonia pe care a imprastiat-o in aceasta  zi de decembrie

Aceeasi, 

C.Bălan

Inchide ochii

Vantul este prezent

Il simt.  

Nimic nu-l poate opri. 

Incerc sa-i urmaresc cursul…, dar in zadar. 

Rapiditatea l-a cuprins. 

Ma simt neputincioasa sa fiu atenta. 

Incapatanarea ma impinge spre opunere, dar viteza lui este impresionanta.

Incerc sa intru in jocul lui. 

Respir.

Ma ridic. 

Ma desprind. 

Ma las purtata de puterea lui, 

de libertatea lui. 

Si dansam. 

Dansam 

in lungul cerului. 

Totu-i imprevizibil, asa pare; Insa nimic nu ne opreste sa ne lasam pierduti in acest dans. 

Este liniste. 

O liniste ce se asterne peste noi. 

Rapiditatea pasilor nostri scade treptat, dar dansul nostru nu se incheie. 

Se transforma.  

Infatiseaza armonia unei poezii. 

O poezie tacuta, dar plina de muzicalitate.


Aceeasi,
C.Bălan

Inversiune

Cobor; usor, usor pierd din inaltime.

Inca dansez,

dar ma aproprii de lumea paralela cerului,

Sunt  nerabdatoare, ca deobicei,  sa revin in aceasta lume, in starea albastrului infinit.

Las linistea sus, la altitudinea care m-a purtat in acea libertate absoluta....,

si aterizez.

E haos!

Acolo era altceva, dar aici si acum este prezentul.

Aceeasi, 

C.Balan