Luna si noi.

Sunt momente cand se sfieste, nu vrea sa se arate.

Sunt momente cand mandria nu o ocoleste, dar azi refuza sa iasa la vedere.

Norii ii pastreaza misterul, ii respecta dorinta.

Ei si-ar fi dorit sa-i ofere rolul  principal pe scena, dar ea nu-si doreste acest rol in aceasta clipa.

Sunetele raului o incurajeaza sa-si faca aparitia.

Sa linisteasca padurea.

Sa lumineze privirile celor ce-si doresc  cateva clipe in preajma ei.

Ea asteapta, 

si asteapta.

Norii iau, insa,  decizia sa lase mantia jos pentru ea.

Si se retrag.

Ea timida se arata, 

dar constienta de cata bucurie si lumina poate oferi.

Spectacolul incepe.

Toti isi conduc privirea acolo.

Lumea se transforma in liniste si toata atentia  se indreapta spre frumusetea ei.

Actul artistic nu dureaza foarte mult.

Norii incep sa o acopere multumindu-i pentru armonia pe care a imprastiat-o in aceasta  zi de decembrie

Aceeasi, 

C.Bălan

Inchide ochii

Vantul este prezent

Il simt.  

Nimic nu-l poate opri. 

Incerc sa-i urmaresc cursul…, dar in zadar. 

Rapiditatea l-a cuprins. 

Ma simt neputincioasa sa fiu atenta. 

Incapatanarea ma impinge spre opunere, dar viteza lui este impresionanta.

Incerc sa intru in jocul lui. 

Respir.

Ma ridic. 

Ma desprind. 

Ma las purtata de puterea lui, 

de libertatea lui. 

Si dansam. 

Dansam 

in lungul cerului. 

Totu-i imprevizibil, asa pare; Insa nimic nu ne opreste sa ne lasam pierduti in acest dans. 

Este liniste. 

O liniste ce se asterne peste noi. 

Rapiditatea pasilor nostri scade treptat, dar dansul nostru nu se incheie. 

Se transforma.  

Infatiseaza armonia unei poezii. 

O poezie tacuta, dar plina de muzicalitate.


Aceeasi,
C.Bălan

Inversiune

Cobor; usor, usor pierd din inaltime.

Inca dansez,

dar ma aproprii de lumea paralela cerului,

Sunt  nerabdatoare, ca deobicei,  sa revin in aceasta lume, in starea albastrului infinit.

Las linistea sus, la altitudinea care m-a purtat in acea libertate absoluta....,

si aterizez.

E haos!

Acolo era altceva, dar aici si acum este prezentul.

Aceeasi, 

C.Balan

Paralel

Ma ridic; usor, usor inaintez in altitudine. 

Aerul se rareste. 

Isi pierde albul, dar odata cu inaltarea mea aerul capata mai multa prospetime. 

Inspir aer curat. 

Dansez in aceasta liniste. 

Aerul imi este partener. 

Ma conduce cu o lejeritate incomensurabila in aceasta libertate.  

Jos se produce inevitabilul, apare inversiunea.

Totul infatiseaza o forma minuscula. 

Coloarea se pierde, transormandu-se in inculoare. 

Savoarea aerului se destrama in particule pregatite sa zburde in toate directiile fara sens. 

Ce agitatie este in lumea paralela cerului.

Aceeasi, 

C.Balan  

Pe aripi de vant.

                                Lectie de zbor!

                                Azi vreau sa parcurg diferenta dintre cer si pamant prin zbor. 
                                Cat as vrea sa zbor.

                                Sunt pregatita.

                                Zbor. Prind aripi.

                                Intru-n stare.

                                Nimic nu-mi sta in cale.

                                Este momentul meu.

                                Vantul  ma poarta cu grija pe culmi.

                                Soarele este prezent, imi zambeste strengar. Imi lumineaza privirea.

                                Cerul,  casa mea in aceste clipe.

                                Natura, poveste vizibila.

                                Pamantul,  o forma infima.

                                Visez.Visez  cu ochii deschisi.

                                Privesc, ascult, miros, aud, zbor.

                                Asa strabat aceasta diferenta.

          Aceeasi,

          C.Bălan
 

 Ps- Odata ce ai dat de gustul zborului, tu pentru totdeauna vei merge pe pamant cu ochii atintiti spre cer, pentru ca ai fost acolo, si acolo vei ravni tot timpul sa te intorci. 

Leonardo da Vinci 

Aer.

Linistea. 

O vrei?

Tanjesti dupa ea?

Ai nevoie?

Iti lipseste?

Vrei sa alergi dupa ea, insa te avertizez ca este greu.

Si alergi. Ziua.Nu-ti iese.

Incerci noaptea. Alergi cu viteza. Nu esti privit. Esti ferit de privirile spectatorilor. Capeti incredere. Noapte iti da putere si prinzi viteza mai multa.

Dar stai, stii directia? Crezi ca intr-un final vei ajunge acolo?

Alergi. Alergarea iti este intrerupta de aceasta respiratie, o respiratie apasatoare. 

Te opresti. Nu mai poti.

Astepti momentul prielnic.

Alergi, iar te opresti.

Incet, Incet iti iei avant, esti ager, dar pieptul te obliga la repaus inca o data.

Te oftici.

Nu intelegi unde gresesti. 

Nu-ti dai seama de ce nu poti atinge aceasta liniste.

Iti spun eu! Nimic nu prinde viata in 3 secunde; asa ca, relaxeaza-te.

Te ridici. Pasii tai capata viteza, foarte multa viteza.

Adrenalina te invaluie, 

Respiri constant, dar alert. 

Simti ca nu mai poti, te doare pieptul. Cateva secunde..., explodeaza in particule, particule ce se plimba in tine. 

Toate se aduna dupa inspectie, transformandu-se in liniste. 

Respiri liber. 

Bravo! Ai atins-o. Acum, te poti bucura cu adevarat de linistea mult dorita. Este a ta! 

Azi vei intelege ca linistea este o stare. Nu o poti avea batand din palme, ci luptand.

Aceeasi, 

C.Bălan