Un fel de enjoy the silence.

Corpul meu se relaxeaza,

Se scufunda in apa rece

Si incepe sa danseaze in lungul lacului

Sunt minutele mele.

Inaintez,

Spre caldura lui

Iar corpul mi-e transformare.

Se transforma in particule de magie

Azi,

In linistea padurii.

Unde ei mi-s spectatori
Ei, copacii

Iar el ,

Vantul zilelor varatice mi-e sunet,

Mi-e muzica.

Aer de vara.

E liniste.

S-a lasat seara peste oras. peste locul sufletului meu.

Adie un vant, cumva, specific verii.

Copacii raman drepti,
dar o racoare s-a asezat pe mine,
o simt pe piele.

Este o racoare mai putin normala pentru aceasta perioada.

Dar ce este normalitatea pana la urma?

In viziunea cui este normala normalitatea?

Ma asez pe iarba

E rece. Ma trazeste.

Ma culeg,

imi culeg partile ce s-au imprastiat in toate directile.

Vantul le-a purtat pe unde a vrut.

Sunt bucati pe care le-am gasit fara prea mult efort,

dar mai sunt acele piese ce necesita timp si rabdare pentru a putea fi gasite si potrivite.

Uneori mi-e greu,

ma simt neindemanatica sa le asez cum trebuie,

alteori o pot face cu ochii inchisi.

Dar acesta e jocul meu,

este puzzle-ul meu imens,

puzzle ce-si doreste in fiecare zi o piesa asezata,

indiferent de cate ori se va strica,

indiferent de timp, loc si spatiu.

Aceeasi,
C.Bălan

Reinventare.

 

Ai strans din dinti in aceasta perioada,

Ai suportat aceste temperaturi.

Meriti sa-ti ofer un nou inceput, o noua primavara.
Vreau sa infloresti,
Vreau sa fii atins de lumina,  

Vreau sa te bucurii de stropii de ploaie,

Vreau sa fii tu.

Si uite,

Soarele este de partea mea in aceasta zi.

Initial s-a aratat timid, 

dar  s-a hotarat sa ma ajute la acest moment,

Un moment, special,  creat pentru tine.

Astazi te replantam, draga suflet.

Eu si ajutorul meu de baza

Un ajutor fara de care n-as fi reusit sa duc cu succes aceasta replantare.

Asa ca, draga natura,  iti multumesc pentru fiecare colaborare.

Astazi am reusit sa-i redam un nou inceput,

Sa-i oferim o noua primavara si sa-l inflorim.
 https://www.youtube.com/watch?v=EFJ7kDva7JE

Aceeasi, 

C. Bălan

El.

De  cele mai multe ori te surprinde. 
Nu-si anunta sosirea, 
nici nu da vreun semn ca este prin preajma. 
Te strapunge fara vreo retinere. 
Te inmoaie. 
Te copleseste.
Si nu pleaca. 
Uneori iti doresti sa-l elimini. 
Il rogi sa plece, 
dar in zadar. 
Si intervine timpul pentru tine.
Iti devine prieten.  
Iti ofera senzatia ca a plecat.
Usor, usor se estompeaza.   
Uiti de el. 
Dar el este acolo, nu te-a parasit. 
Face parte din tine. 
Pentru ca el este el, 
el ce poarta numele de DOR. 

Aceeasi, 

C.Bălan