Sunt momente cand se sfieste, nu vrea sa se
arate.
Sunt momente cand mandria nu o ocoleste, dar
azi refuza sa iasa la vedere.
Norii ii
pastreaza misterul, ii respecta dorinta.
Ei si-ar
fi dorit sa-i ofere rolul principal pe
scena, dar ea nu-si doreste acest rol in aceasta clipa.
Sunetele raului o incurajeaza sa-si faca
aparitia.
Sa
linisteasca padurea.
Sa
lumineze privirile celor ce-si doresc
cateva clipe in preajma ei.
Ea asteapta,
si asteapta.
Norii iau, insa, decizia sa lase mantia jos pentru ea.
Si se retrag.
Ea timida se arata,
dar constienta de cata bucurie si lumina poate
oferi.
Spectacolul incepe.
Toti isi conduc privirea acolo.
Lumea se transforma in liniste si toata atentia se indreapta spre frumusetea ei.
Actul
artistic nu dureaza foarte mult.
Norii
incep sa o acopere multumindu-i pentru armonia pe care a imprastiat-o in aceasta
zi de decembrie
Aceeasi,
C.Bălan
