Fa-o pentru tine!

Acceptarea este acel fenomen ce isi face prezenta printre noi, printre fiintele umane. Suntem singura specie care gandeste si cand nu trebuie, care analizeaza orice, dar care uita sa mai traiasca. Suntem lasi sa accceptam; eu, tu si restul lumii.

Nu m-am mintit si nu ma mint,  dar daca am ales sa nu divulg ce gandesc, ce simt persoanelor care nu fac parte din ce traiesc, nu am facut-o, dar nu inseamna ca nu accept. Sentimentele, emotiile sunt unice, tin de fiecare in parte, nu sunt discutabile, nu sunt stiri  de ora 17h00, sunt  acele stiri prezentate in orice moment al zilei, unde tu ai dublu rol: de prezentator si ascultator. Respir constant, fara oprire. Respir tot ce se intampla in jurul meu- bucurii, tristeti, lacrimi, zambete, dezamagiri, acceptare, respingere, tot. Am incetat sa mai construiesc ecuatii cu n necunoscute, am obosit. Aleg sa traiesc dupa instinctele mele, nu dupa cele date de un x sau un y. Eu aleg, eu ma lovesc si cel mai important, eu ma ridic.

Eu… am invatat ca sunt responsabila pentru multe. In primul rand pentru mine, pentru tot ce ma defineste ca om: suflet, spirit, minte si trup; iar in al doilea rand pentru cum gestionez aceasta acceptare, pentru cum ii fac un loc in viata mea. Aceasta acceptare tine de mine,de tine, de noi. Nimic nu este usor, niciodata nu vom putea apasa din primul moment pe butonul acceptarii, este inuman. Odata cu primirea acceptarii in viata noastra, devenim mai buni, Fiecare zi este o provocarea, iar aceasta provocare are ca fundatie acceptarea. Acceptarea este cheia vietii!

https://www.youtube.com/watch?v=W4gkUDHR7VU

Aceeasi, 

C.Balan

Ieri

  

 #diminetidevara

Mi-am inceput ziua intr-un mod diferit. Ma urc pe trotineta pentru plimbare mea zilnica. E vara, iar diminetile de vara de sub Tampa sunt perfecte. Cu muzica, mult verde, aer rece de vara si trotineta, asa avea sa inceapa dimineata mea, insa a mai aparut ceva in cadru, asfaltul :)). Nu ii mai luasem pulsul din copilarie, putin dureros. Ma aleg cu niste tatuaje temporare, tatuaje de vara. Arat ca un copil venit de la joaca.

Ma ridic, putin uimita de tatuajele facute instant. Spre mine vine o fetita! Un copil timid, uimit si el de ce s-a intamplat. Imi intinde un servetel sa-mi sterg sangele. Ii zambesc si-i multumesc pentru gest. Copii sunt puri, sinceri. Daca am putea sa mai avem o particica din ce au ei, lumea ar fi mai buna :)

Asa se incheie una din zilele de vara. A fost o zi mai dureroasa, dar si ea face parte din serialul in care joc in fiecare zi. O sa-mi aduc aminte de aceasta zi zambind :)

Aceeasi, 
C.Balan