C.Bălan
Ai chemat, ai alungat, ai zburat, ai apus.
Dar nebuloasa din tine a pierit.
Si ai reinviat. Ai rasarit. Ai scapat de umbre.
Te-ai transformat. Te-ai maturizat.
Ai facut pace. Ai devenit asumat in alegeri. Ai ales sa te traiesti, sa simti si sa accepti ce este in tine.
Ai parcurs un drum lung. Un drum cu ploi si vant, cu nopti nedormite... Dar toate te-au ajutat sa nu te mai intorci spre acolo, ci sa te indrepti spre soarele care conteaza pentru tine.
Aceeasi,
C.Bălan
.jpeg)
intr-un albastru imperfect mi te arati.
suierul padurii ne tine mainile incrucisate,
ne cuprinde intr-un verde crud.
cuvintele dintre noi se risipesc,
iar trupurile noastre prind forma intr-un dans tarziu
pe pamanatul imbibat in renastere.
Aceeasi,
C.Bălan
mi-e sufletul coplesit de povestiile marii
timpul se opreste pentru noi
marea ne transforma,
iar noi ne scufundam intr-o liniste absoluta redata in sol major.
inaintam in infinit cu mainile incrucisate
dansam in valurile atinse de primele raze ale diminetii
si totul ne devine un poem scris in cuvinte.
Aceeasi,
C.Bălan
Aceeasi,
C.Bălan
Aceeasi,
C.Bălan
Aceeasi,
C.Bălan
Aceeasi,
C.Bălan
furtunile apar
se manifesta in mine
ma transforma intr-un amalgam,
ma consuma,
ma cuprind in nebunia lor.
dar nu sunt permanente
si incep procesul de retragere
uneori cu urmari
alteori cu aparitia unui soare stralucitor
dornic sa ma cuprinda in razele lui,
sa ma devina un atom.
https://www.youtube.com/watch?v=Ubg7AI81VsQ
Aceeasi,
C.Bălan
pasii-mi cutreiera spre necunoscut, spre alb
ochii mi-s indrepatati spre albastrul ce-si face loc printre nori
iar bucati din mine danseaza in suierul naturii,
se joaca
se bucura de dealurile neatinse
si se transpun in lumea nebunului de alb pentru a fi.
Aceeasi,
C.Bălan
uneori imi sare inima de bucurie când ma gândesc acolo
alteori mi-e fața plină de lacrimi.
sunt momente când retrăiesc prezentul acelor ani;
veselia, lacrimile, prietenii, oamenii, orele petrecute pe afara, joaca, pădurea, mirosul ierbii, coatele julite, picioarele desculțe, cerul, visurile, speranțele, gândurile, întrebările, descoperirile, acceptarile… totul.
pentru ca acel loc mi-a fost un tot,
un prezent care-mi este parte din prezent.
Aceeasi,
C.Bălan
privim in acelasi punct
amurgul ne priveste in liniste.
ea canta,
iar sunetele ei strabat drumul spre noi in stare pura.
sufletele noastre incep sa se conecteze,
se tin de mana in acest moment,
se traiesc impreuna,
isi vorbesc despre furtuni, despre gol, despre neintelesuri,
dar si despre speranta,
despre speranta ca linistea si bucuria le vor tine de mana cu aceeasi intensitate... intr-o zi.
https://www.youtube.com/watch?v=0OHX_PA25Ok
Aceeasi,
C.Bălan
cand cuvintele iti sunt destinate
le citesti, le simti, le traiesti
si tot ce iti doresti este ca ele sa nu aiba un sfarsit.
lacrimile apar
sunt inevitabile, nu le poti opri
dar nu te mai gandesti cum sa le stopezi.
le lasi lasi sa-si parcurga drumul, sa-ti exploreze fata
pentru ca asa isi descarca sufletul emotiile
prin lacrimi.
Aceeasi,
C.Bălan
Vantul ma cuprinde.
fara sa imi adreseze o intrebare.
Totul pare incontrolabil
Totul e puternic si nimic nu pare sa aduca o stabilitate,
dar vantul are o liniste aparte .... si daca nu te zbati cu puterea lui,
ii urmaresti cursul
si ii accepti forta
el te transforma in tot ce parea de neatins.
https://www.youtube.com/watch?v=Pclv31cDTTc
Aceeași,
C.Bălan
Revin in lumea care mi-a fost casa mult timp.
Revin in lumea care m-a vazut in soare,
Revin in lumea care m-a vazut in verde,
Revin in lumea care mi-a ascultat fiecare furtuna, fiecare tornada.
Revin in lumea care m-a privit in toate anotimpurilor fara incetare, fara alte interventii;
lumea care m-a privit... pur si simplu.
Revin in lumea lor, in lumea cuvintelor.
La ele pentru ca m-au invatat sa plang, sa ma bucur, sa ma deschid, sa ma exprim, sa ma descarc..indiferent de stare.
Si tot ele m-au invat sa le iubesc, sa le accept si sa ma bucur de fiecare emotie scrisa.
https://www.youtube.com/watch?v=TW97rqUDTV8
Aceeași,
C.Bălan
Mi-a fost greu să te vorbesc,
iar cuvintele s-au transformat în tăcere scrisă.
Am refuzat să te recit in fața spectatorilor.
Am preferat să te scriu necontrolat,
să te astern pe fiecare bucată de hârtie
să te păstrez în cuvinte,
Azi îmi ești un cufăr plin de cuvinte presate-n plicuri,
imi ești poezie.
Aceeași,
C.Bălan
M-ai rugat să îmi povestesc sufletul cu glas,
să am incredere să-l transform în sunet.
Iar el, timid,
a început să prindă curaj,
să răsune,
să-și descrie fericirea,
să-și explice formele de resuscitare
să-și arate ritmul bătăilor,
și să se povestească în starea lui
fără sa fie acoperit.
https://www.youtube.com/watch?v=0-koDeqLulg&list=RD0-koDeqLulg&start_radio=1
Aceeași,
C.Bălan
Am scris poeme despre noi,
despre ale noastre trupuri cuprinse in linistea noptii,
despre ale noastre zambete cand se indragosteau,
despre tamplele noastre unite intr-un dans fara sfarsit.
Astazi recitesc poemele pe care nu am avut curaj sa le tiparesc,
pe acelea pe care sufletul le-a lăsat intr-un colt... pentru el.
Aceeași,
C.Bălan
