Suflet pereche.

Sunetele ma poarta catre tine

spre un dans fara sfarsit. 

pasii-mi strabat padurile proaspat inverzite, 

se indreapta spre casa noastra.

acolo inflorim,

acolo respiram 

si tot acolo suntem noi. 

https://www.youtube.com/watch?v=BZf2x_iAxjs

Aceeasi,

C.Bălan

Cel mai frumos loc de pe pamant.

iarna mi-a fost muta.

nebunul de alb nu prea s-a aratat

m-a lasat sa simt gerul

sa vad cerul cenusiu...

dar astazi cel mai frumos loc de pe pamant m-a chemat 

m-a atras in povestea lui 

m-a pictat intr-un verde crud

si mi-a tapetat sufletul in primavara.

https://www.youtube.com/watch?v=39AwSkDQQxs

Aceeasi, 

C.Bălan

Eliberare in infinit

sufletu-mi zboara in lumea albastrului infinit

in lumea transformarilor.

acolo prind radacini

acolo am invatat sa port aripi

acolo ma invadeaza magia

acolo imi traiesc povestea catre inaltimi

si in acelasi acolo...trupul imi devine un tot.

https://www.youtube.com/watch?v=TC923NfXTfc

Aceeasi,

C.Bălan

Atom.

furtunile apar 

se manifesta in mine 

ma transforma intr-un amalgam,

ma consuma,

ma cuprind in nebunia lor.

dar nu sunt permanente

si incep procesul de retragere

uneori cu urmari

alteori cu aparitia unui soare stralucitor 

dornic sa ma cuprinda in razele lui,

sa ma devina un atom. 

https://www.youtube.com/watch?v=Ubg7AI81VsQ

Aceeasi,

C.Bălan

mi-e iarna.

pasii-mi cutreiera spre necunoscut, spre alb

ochii mi-s indrepatati spre albastrul ce-si face loc printre nori

iar bucati din mine danseaza in suierul naturii, 

se joaca

se bucura de dealurile neatinse

si se transpun in lumea nebunului de alb pentru a fi. 

Aceeasi,

C.Bălan

Prezent.

uneori imi sare inima de bucurie când ma gândesc acolo

alteori mi-e  fața plină de lacrimi. 

sunt momente când retrăiesc  prezentul acelor ani; 

veselia, lacrimile, prietenii, oamenii, orele petrecute pe afara, joaca, pădurea, mirosul ierbii, coatele julite, picioarele desculțe, cerul, visurile, speranțele, gândurile, întrebările, descoperirile, acceptarile… totul. 

pentru ca acel loc mi-a fost un tot, 

un prezent  care-mi este parte din prezent.

Aceeasi,

C.Bălan

concert.

privim in acelasi punct

amurgul ne priveste in liniste.

ea canta, 

iar sunetele ei strabat drumul spre noi in stare pura.

sufletele noastre incep sa se conecteze, 

se tin de mana in acest moment,

se traiesc impreuna, 

isi vorbesc despre furtuni, despre gol, despre neintelesuri,  

dar si despre speranta, 

despre speranta ca linistea si bucuria le vor tine de mana cu aceeasi intensitate... intr-o zi. 

https://www.youtube.com/watch?v=0OHX_PA25Ok

Aceeasi,

C.Bălan

Purtatoare de vise si cuvinte.

cand cuvintele iti sunt destinate

le citesti, le simti, le traiesti

si tot ce iti doresti este ca ele sa nu aiba un sfarsit.

lacrimile apar

sunt inevitabile, nu le poti opri

dar nu te mai gandesti cum sa le stopezi. 

le lasi lasi sa-si parcurga drumul, sa-ti exploreze fata

pentru ca asa isi descarca sufletul emotiile

prin lacrimi. 

Aceeasi,

C.Bălan

Vant.

Vantul ma cuprinde.

fara sa imi adreseze o intrebare.

Totul pare incontrolabil

Totul e puternic si nimic nu pare sa aduca o stabilitate, 

dar vantul are o liniste aparte .... si daca nu te zbati cu puterea lui, 

ii urmaresti cursul

si ii accepti forta 

el te transforma in tot ce parea de neatins. 

https://www.youtube.com/watch?v=Pclv31cDTTc

Aceeași, 

C.Bălan

Casa.

Revin in lumea care mi-a fost casa mult timp. 

Revin in lumea care m-a vazut in soare,

Revin in lumea care m-a vazut in verde, 

Revin in lumea care mi-a ascultat fiecare furtuna, fiecare tornada.  

Revin in lumea care m-a privit in toate anotimpurilor fara incetare, fara alte interventii; 

lumea care m-a privit... pur si simplu.

Revin in lumea lor, in lumea cuvintelor.

La ele pentru ca m-au invatat sa plang, sa ma bucur, sa ma deschid, sa ma exprim, sa ma descarc..indiferent de stare. 

Si tot ele m-au invat sa le iubesc, sa le accept si sa ma bucur de fiecare emotie scrisa. 

https://www.youtube.com/watch?v=TW97rqUDTV8

Aceeași, 

C.Bălan

Cerneală

 

Mi-a fost greu să te vorbesc, 

iar cuvintele s-au transformat în tăcere scrisă. 

Am refuzat să te recit in fața spectatorilor. 

Am preferat să te scriu necontrolat, 

să te astern pe fiecare bucată de hârtie

să te păstrez în cuvinte,

Azi îmi ești un cufăr plin de cuvinte presate-n plicuri, 

imi ești poezie.

Aceeași, 

C.Bălan

 

 

Glas.

M-ai rugat să îmi povestesc sufletul cu glas, 

să am incredere să-l transform în sunet. 

Iar el, timid, 

a început să prindă curaj, 

să răsune, 

să-și descrie fericirea,

să-și explice formele de resuscitare

să-și arate ritmul bătăilor, 

și să se povestească în starea lui 

fără sa fie acoperit.

https://www.youtube.com/watch?v=0-koDeqLulg&list=RD0-koDeqLulg&start_radio=1

 

 

 

 

 

 

 

 

Aceeași, 

C.Bălan

 

Poem.

 

 

Am scris poeme despre noi, 

despre ale noastre trupuri cuprinse in linistea noptii,

despre ale noastre zambete cand se indragosteau,

despre tamplele noastre unite intr-un dans fara sfarsit. 

Astazi recitesc poemele pe care nu am avut curaj sa le tiparesc, 

pe acelea pe care sufletul le-a lăsat intr-un colt... pentru el. 

 

Aceeași, 

C.Bălan

Sunet.

Intr-un dans de vara

sunete pierdute in abisul sufletului

incep sa rasune, 

sa se simta in largul lor. 

Treptat ele prind culoare 

cresc in intensitate 

se armonizeaza cu trupu-mi cuprins

intr-un august crud, 

intr-un august infierbantat dornic de manifestare. 

Mi-e august

mi-e simfonie prin vene 

mi-e muzica in toate felurile. 

Aceeasi, 

C.Bălan

Azi.

Astazi cerul mi-a povestit despre noi

mi-a povestit despre cum ne-a privit in momentele noastre

mi-a povestit de cum a devenit un albastru infinit datorita zambetelor noastre

si tot el mi-a povestit despre cum dansau stelele noastre in toiul noptii.

Aceeasi,

C.Bălan

Abis.

Suntem in fata liniei de start
in maini incrucisati
si-n suflete cuprinsi.
in surdina se aude un start pierdut, 
dar noi suntem pregatiti.
alergam
suntem impreuna, 
dar ceva se infatiseaza in fata noastra
e imprevizibilul, 
o ceata densa. 
totul incepe sa dispara
mainile noastre se desprind 
si usor, usor ne pierdem 
in abisul albului, 
in necunoscut.
dar te aud
vocile noastre se fac prezente
ele se simt 
se ating 
si se vad in inimile noastre. 

Aceeasi, 
Bălan

Stari.

Vibrezi prin venele-mi aprinse in tarziu;
intr-un tarziu viu de toamna.
Te adancesti prin ele.
Si cauti, cauti;
Dragoste. Protectie. Poezie. Sunet. Nebunie. Liniste. 
Dar te pierzi,
te pierzi in nebuloasa starilor intalnite.
Ai uitat in ce dans te-ai lasat purtat?
Ai uitat amalgamul de care te-ai agatat cu atata dorinta intr-un fir al primaverii noastre?


Aceeasi,
C.Bălan

Cuvinte nespuse.

Ma apropii de tine.

Te ating.

Nu reactionezi.

Oare chiar esti aici ?

Esti ?

Unde esti ?

De ce te simt ?

Spune-mi, de ce?

Raspunde-mi.

Aaaa, da

Stiu.

Mereu ai avut un paradis al tau,

un paradis al necuvintelor.

O lume unde fiecarea atingere cuprindea magia dintre noi, 

iar interventia cuvintelor nu era necesara. 

Pentru ca da,

sunetul nostru era linistea dintre noi,

era imbratisarea noastra infinita.


Aceeasi, 
C.Bălan

Dans.

Sunetele incep sa se dezmorteasca, 
ma invadeaza,
ma imping spre emotie. 
Si ma ridic de pe podea. 
Iti aud respiratia constanta, 
puternica.
Unde esti ? 
Te aud. 
Misterios pasesti spre mine.
Ma tragi spre tine cu tandrete, 
iar bratele tale imi invaluie corpul. 
Suntem imbratisati 
si pregatiti sa tranformam acest dans intr-o poezie, 
in poezia noastra.
Dansam, 
inchid ochii.
Ma las cuprinsa
de emotia ce mi-a invadat sufletul intr-o noapte tarzie.

Aceeasi, 
C.Bălan

Au fost momente.

au fost momente cand in bucurie ne-am lasat invaluiti,
au fost momente cand linistea trupurilor noastre s-a unit prin imbratisari infinite,
au fost momente cand ale noastre lacrimi s-au aratat fara vreo retinere,
au fost momente cand nebunia plutea printre noi,
au fost momente cand privirile noastre erau suficiente,
au fost momente cand muzica ne-a transformat intr-un dans,
au fost momente cand vantul ne-a invatat sa zburam impreuna,
au fost momente cand gandurile ne-au transformat in poezie,
au fost momente cand iubirea insemna noi,
au fost momente.
iar noi am fost aceste momente.
dar azi...
ce mai suntem?
un trecut?
un vis?
un prezent?
zi-mi tu, ce mai suntem?


Aceeasi,
C.Bălan