pasii-mi cutreiera spre necunoscut, spre alb
ochii mi-s indrepatati spre albastrul ce-si face loc printre nori
iar bucati din mine danseaza in suierul naturii,
se joaca
se bucura de dealurile neatinse
si se transpun in lumea nebunului de alb pentru a fi.
Aceeasi,
C.Bălan
uneori imi sare inima de bucurie când ma gândesc acolo
alteori mi-e fața plină de lacrimi.
sunt momente când retrăiesc prezentul acelor ani;
veselia, lacrimile, prietenii, oamenii, orele petrecute pe afara, joaca, pădurea, mirosul ierbii, coatele julite, picioarele desculțe, cerul, visurile, speranțele, gândurile, întrebările, descoperirile, acceptarile… totul.
pentru ca acel loc mi-a fost un tot,
un prezent care-mi este parte din prezent.
Aceeasi,
C.Bălan
privim in acelasi punct
amurgul ne priveste in liniste.
ea canta,
iar sunetele ei strabat drumul spre noi in stare pura.
sufletele noastre incep sa se conecteze,
se tin de mana in acest moment,
se traiesc impreuna,
isi vorbesc despre furtuni, despre gol, despre neintelesuri,
dar si despre speranta,
despre speranta ca linistea si bucuria le vor tine de mana cu aceeasi intensitate... intr-o zi.
https://www.youtube.com/watch?v=0OHX_PA25Ok
Aceeasi,
C.Bălan
