cand cuvintele iti sunt destinate
le citesti, le simti, le traiesti
si tot ce iti doresti este ca ele sa nu aiba un sfarsit.
lacrimile apar
sunt inevitabile, nu le poti opri
dar nu te mai gandesti cum sa le stopezi.
le lasi lasi sa-si parcurga drumul, sa-ti exploreze fata
pentru ca asa isi descarca sufletul emotiile
prin lacrimi.
Aceeasi,
C.Bălan
Vantul ma cuprinde.
fara sa imi adreseze o intrebare.
Totul pare incontrolabil
Totul e puternic si nimic nu pare sa aduca o stabilitate,
dar vantul are o liniste aparte .... si daca nu te zbati cu puterea lui,
ii urmaresti cursul
si ii accepti forta
el te transforma in tot ce parea de neatins.
https://www.youtube.com/watch?v=Pclv31cDTTc
Aceeași,
C.Bălan
Revin in lumea care mi-a fost casa mult timp.
Revin in lumea care m-a vazut in soare,
Revin in lumea care m-a vazut in verde,
Revin in lumea care mi-a ascultat fiecare furtuna, fiecare tornada.
Revin in lumea care m-a privit in toate anotimpurilor fara incetare, fara alte interventii;
lumea care m-a privit... pur si simplu.
Revin in lumea lor, in lumea cuvintelor.
La ele pentru ca m-au invatat sa plang, sa ma bucur, sa ma deschid, sa ma exprim, sa ma descarc..indiferent de stare.
Si tot ele m-au invat sa le iubesc, sa le accept si sa ma bucur de fiecare emotie scrisa.
https://www.youtube.com/watch?v=TW97rqUDTV8
Aceeași,
C.Bălan
