Stari.

Vibrezi prin venele-mi aprinse in tarziu;
intr-un tarziu viu de toamna.
Te adancesti prin ele.
Si cauti, cauti;
Dragoste. Protectie. Poezie. Sunet. Nebunie. Liniste. 
Dar te pierzi,
te pierzi in nebuloasa starilor intalnite.
Ai uitat in ce dans te-ai lasat purtat?
Ai uitat amalgamul de care te-ai agatat cu atata dorinta intr-un fir al primaverii noastre?


Aceeasi,
C.Bălan

Cuvinte nespuse.

Ma apropii de tine.

Te ating.

Nu reactionezi.

Oare chiar esti aici ?

Esti ?

Unde esti ?

De ce te simt ?

Spune-mi, de ce?

Raspunde-mi.

Aaaa, da

Stiu.

Mereu ai avut un paradis al tau,

un paradis al necuvintelor.

O lume unde fiecarea atingere cuprindea magia dintre noi, 

iar interventia cuvintelor nu era necesara. 

Pentru ca da,

sunetul nostru era linistea dintre noi,

era imbratisarea noastra infinita.


Aceeasi, 
C.Bălan

Dans.

Sunetele incep sa se dezmorteasca, 
ma invadeaza,
ma imping spre emotie. 
Si ma ridic de pe podea. 
Iti aud respiratia constanta, 
puternica.
Unde esti ? 
Te aud. 
Misterios pasesti spre mine.
Ma tragi spre tine cu tandrete, 
iar bratele tale imi invaluie corpul. 
Suntem imbratisati 
si pregatiti sa tranformam acest dans intr-o poezie, 
in poezia noastra.
Dansam, 
inchid ochii.
Ma las cuprinsa
de emotia ce mi-a invadat sufletul intr-o noapte tarzie.

Aceeasi, 
C.Bălan

Au fost momente.

au fost momente cand in bucurie ne-am lasat invaluiti,
au fost momente cand linistea trupurilor noastre s-a unit prin imbratisari infinite,
au fost momente cand ale noastre lacrimi s-au aratat fara vreo retinere,
au fost momente cand nebunia plutea printre noi,
au fost momente cand privirile noastre erau suficiente,
au fost momente cand muzica ne-a transformat intr-un dans,
au fost momente cand vantul ne-a invatat sa zburam impreuna,
au fost momente cand gandurile ne-au transformat in poezie,
au fost momente cand iubirea insemna noi,
au fost momente.
iar noi am fost aceste momente.
dar azi...
ce mai suntem?
un trecut?
un vis?
un prezent?
zi-mi tu, ce mai suntem?


Aceeasi,
C.Bălan