Da, imi vine sa scriu in fiecare zi pe hartie despre ce s-a intamplat acolo, sa povestec oamenilor experienta pe care am trait-o in Spania.
Mirarea mea a fost curajul pe care l-am avut. Nebunia face parte din mine, nu ma ocoleste, clocoteste in mine. Cred ca nu as fi avut curaj daca acea doza de nebunie, necesara, nu ar fi existat. Intai de toate a existat dorinta! Stiu ca fara dorinte, visuri nu poti face multe pentru ca nu ai un punct de reper, ceva sa te inspire, sa te impulsioneze, sa te ambitioneze. O dorinta trebuie sa vorbeasca in tine! :)
Am avut momente cand trupul meu nu mai avea acelasi randamenet ca in celalalte zile. Imi amintesc o dimineata, dimineata din Burgos. A fost dimineata cand basicile mi-au dat de furca, durerea era prezenta. Am avut un blocaj, nu stiam ce sa fac. Am pus mana pe telefon, am avrut sa aud o persoana draga sufletului meu. Si? SURPRIZA! Avea telefonul off. Ce ramanea de facut? Trebuia sa scap de acel blocaj pentru a continua drumul. Dorinta de a merge mai departe, de a vedea natura a spulberat acel zid ce se construise in mintea mea. Am uitat ca picioarele mele si-au facut acele prietene, am uitat ca ele ma afecteaza, am uitat tot ce insemna durerea lor. Am reusit sa fac parte din acea zi in cel mai armonios mod. Am cantat, am ascultat muzica, m-am bucurat de liniste, am cunoscut oameni,m-am minunat de cate suprize iti poate oferi fiecare zi, m-am plimbat in cea mai mare parte a zilei prin padure, ce frumos a fost! :)
Multe danseaza in mintea noastra, dar daca ne dorim cu adevarat sa mergem mai departe, multe se evapora acolo. Uiti de durere, uiti de neputinta, pur si simplu! Mergi mai departe pentru ca asta iti doresti.
C.Balan